Este primul trimestru al ESO. Clopotul claxonează și luminile vibrează deasupra capului. Traversează holul cu căștile pe cap - îl protejează de zgomot - și se calmează făcând mici gesturi cu mâinile. Curtea arată ca un stadion cu o sută de conversații care se desfășoară în același timp.
La început, doar unul dintre ei îl deranja - scandalagiul tipic -, dar curând cel mai bun prieten din copilărie i se alătură, pentru a-l înfuria și mai tare. Acum sunt numai tachinări, insulte, împingeri și îmbrânceli. Acasă încearcă să nu facă mare caz din asta, dar alte familii încep să observe că se întâmplă ceva. Din fericire, psihologul îl încurajează să spună; ea confirmă că există un grup care îl hărțuiește.
Tutorele și directorul se activează: acum nu-l mai lasă singur între ore și sună familiile agresorilor. Tensiunea a scăzut... dar el este în continuare singur în curtea școlii, vorbind cu greu cu doi colegi. Diferențele lui - nu prinde glumele duble, nu-i plac jocurile de râs, este foarte sensibil la zgomot - ajung să fie o țintă. Ziua nu mai cântărește la fel de mult, dar tot îl doare.
- "Glumeam, nu fi așa".
- "Dacă nu înțeleg și mă doare, nu mai este o glumă."
- "Lasă-l în pace, are nevoie de căști ca să fie calm."
Dacă eu sunt partenerul lui și mă comport astăzi:
Acum (10 s): Mă plasez lângă el când se ia de el și spun tare: "Ajunge! Fără tachinări sau împingeri. Merg cu tine oriunde te simți confortabil.
Punte (24-48 h): Îi spun tutorelui să formeze o pereche de sprijin rotativă pe terenul de joacă și să țină grupul de agresori departe de el.
Zgomot și reguli: Îi propun harta locurilor zgomotoase și că își poate pune căștile unde vrea. Folosim "Stop: ne pasă" pentru a opri glumele și tachinările.
Joc accesibil: Îl includ în activități cu reguli clare și, dacă există o glumă amuzantă, i-o explic în liniște.
Dacă se repetă: Înregistrez când și unde se întâmplă și o povestim cu un alt martor la îndrumare. Dacă dorește, facem un cerc restaurativ: ascultare, scuze și acorduri.
Luna 1: Solicităm o discuție despre autism și sensibilitatea la zgomot (cu el sau fără a-l expune) și un colț liniștit în locul de joacă.
Acest lucru arată clar: a fi diferit nu este o scuză pentru intimidare. Dacă îți arăți fața, rupi ciclul și ajuți cu adevărat. Să ceri ajutor și să ai grijă de cineva contează mult mai mult decât să te uiți în altă parte. poveste adaptată și directă pentru adolescenți, care arată hărțuirea și cum să schimbi lucrurile din sprijin:
Roluri de masă: elev autist (protagonist), agresor inițial, prieten ex-agresor, adepți, aliat de la egal la egal (narator), tutore, psiholog/ghidare, direcție pedagogică.