Mic și neclar
- Tags: active witness, classroom norms, restorative justice, stature, visually impaired teasing
Context
Era clasa a șasea. Luminile erau reci și mirosea a cretă proaspătă. Biroul din primul rând era întotdeauna pentru mine și, când am intrat, ochelarii mi s-au aburit de la schimbarea de temperatură. În rândul din curte, oamenii ca mine nu erau niciodată aleși să înceapă jocurile.
Situația
Am fost hărțuită din cauza vederii și a mărimii mele. Îmi spuneau pe nume și râdeau de mine pentru că uneori nu vedeam bine tabla. Îmi ascundeau ochelarii și mă mutau de colo-colo spunând că este "un joc". La coadă și pe terenul de joacă mă împingeau și mă înjurau; la educație fizică eram întotdeauna ultima care forma o echipă. Am învățat să tac și să încerc să trec neobservată, dar mă durea foarte tare pe dinăuntru. Profesoara a observat ceva, dar majoritatea tachinărilor se întâmplau când nu se uita.
Dialog cheie
- "Iar nu ai ochelari, băiețelule?"
- "Lasă-l în pace, nu vede niciodată nimic."
- "Nu am nevoie de tachinări; am nevoie de respect."
Rescrierea poveștii
În calitate de coleg, delegat sau profesor, ce ați face astăzi pentru a trece peste tachinări fără a-l expune și mai mult pe elev?
Propuneți:
1. Imediat (7 zile): semnal clar împotriva tachinării, ture de lectură cu recuzită (fotografie la tablă, copii), "parteneri de recuzită" aleși de profesor.
2. Restaurativ: conversație ghidată cu cei care tachinează, recunoașterea prejudiciului și acorduri verificabile.
3. Structural: selectarea aleatorie a echipelor, semne "a cere ajutor nu înseamnă a trișa", verificarea locurilor astfel încât a vedea bine să nu însemne a fi "în lumina reflectoarelor".
4. Roluri la masă: elev narator, lider al tachinării, adept, prieten aliat, profesor, delegat.