Este recreația în școala primară. Pardoseala de cauciuc arde în soare, iar fântâna picură fără ritm. În fereastra de la baie, reflexia ta se ondulează ca o oglindă cu efect de farsă. În depărtare, se aude fluierul; mai aproape, auzi două râsete tăioase.
Doi colegi de clasă au început să mă arate cu degetul din cauza aspectului meu: mai întâi cu comentarii despre fața mea, hainele mele, corpul meu. La început au fost în șoaptă; mai târziu, au făcut glume puternice când treceam pe lângă mine. Mă simțeam din ce în ce mai rușinată și mai tristă. Voiam să le spun, dar frica mă ținea în tăcere. Am învățat să ocolesc pentru a nu-i vedea și să mă uit la pământ pentru ca nimeni să nu-mi vadă ochii.
- "Uită-te la tine, cum arăți..."
- "Lasă-mă în pace."
- "Dacă te deranjează, spune-o."
- "Mi-e teamă că e mai rău."
Sunt partenerul tău și astăzi nu mă uit în altă parte.
1. Acum (10 s): Stau lângă tine și îți spun clar: "Nu comentezi corpul aici. Te oprești.
2. Ieșire în siguranță (1-2 min): Vă însoțesc în zona de umbră/monitorizare și spun: "Avem nevoie de ajutor în zona de joacă".
3. Numirea fără luptă: "Aceasta este o tachinare repetată. Gata."
4. După (24 h): Mă ofer să fiu partenerul tău de sprijin la pauză și să te însoțesc să povestești tutoratului ce s-a întâmplat.
5. Grupa-clasă: Solicit o regulă vizibilă: "Corpul meu nu este un subiect" și un canal discret (cutie/QR) pentru a cere ajutor.
6. Dacă ei insistă: Colectez dovezi și le ridicăm cu un alt martor la CPE/tutorat.
Roluri la masă: elevul afectat, agresorul 1, agresorul 2, martorul coleg (naratorul), tutorele, monitorul de la locul de joacă.