Nu sunt „aspirină”

Context

După-amiezele două săptămâni la rând devin lungi. Ușa dormitorului este închisă și perna devine din ce în ce mai umedă. În liceu, holurile miros a clasoare noi și a deodorant puternic. Pe măsură ce treci, o poreclă cade ca o pietricică pe un geam: "Aspirina..."

Situația

În clasa a IX-a, doi colegi de clasă inventează porecla "Aspirina", cu o aluzie pe care toată lumea o înțelege deși nimeni nu o spune în public. Corul o repetă la fiecare schimbare de clasă și o trimit și în chat. Ea se uită în jos, își ține notițele în liniște și rămâne fără cuvinte. Acasă, mama ei o întreabă de ce este tristă; rușinea o împiedică să spună. Vrea doar să învețe în liniște și să termine bine cursul, dar numele împrumutat îi ocupă tot capul și nu o lasă să trăiască.

Dialog cheie

- "Hei, Aspirină... vrei să ne iei durerea?"
- "Sunt pe primul nume."
- "Doar glumeam."
- "Dacă mă face să plâng în fiecare zi, nu e o glumă."

Rescrierea poveștii

Sunt partenerul tău și sunt cu tine astăzi.
1. Acum (10 s): Stau lângă tine: "Aici folosim numele real. Tu te oprești.
2. Pod: Te întreb cum vrei sprijin (mergem împreună la meditații/CPE, partener de sprijin pe holuri).
3. În clasă: Îți cer 1 minut pentru regula numelui (fără porecle fără permisiune; fără aluzii).
4. Pe chat: Scriu "don't forward/delete" și adaug doi aliați care să o țină.
5. 24 h: înregistrez ora/locul și păstrez raportul; cer să nu existe contact și să fiu vigilent în "punctele fierbinți".
6. Săptămâna 1: propuneți activitatea "Povestea numelui meu" și reamintirea protocolului împotriva urii. Dacă profesorul minimalizează, căutăm un alt adult de referință.
7. Acasă: dacă doriți, vă însoțesc pentru a vă povesti mamei/orientarea.
Roluri la masă: elevul afectat, inițiatorul 1 al poreclei, inițiatorul 2, corul colegilor, partener aliat (narator), tutore/CPE, îndrumător, mama.